Contestația împotriva actelor ANAF — termene și procedură

Ghid de informare · Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) · Actualizat 2026-07-02

Contestația este calea administrativă de atac împotriva titlurilor de creanță și a celorlalte acte administrative fiscale — de exemplu o decizie de impunere emisă după o inspecție fiscală. Art. 268 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede că formularea contestației nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat printr-un act administrativ fiscal, iar potrivit art. 268 alin. (2), este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un asemenea act.

Un detaliu de structură relevant pentru practică: art. 268 alin. (3) din Codul de procedură fiscală prevede că baza de impozitare și creanța fiscală stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.

Termenul: 45 de zile de la comunicare

Art. 270 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede că contestația se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii. Termenul curge, așadar, de la comunicare — nu de la data emiterii actului — iar depășirea lui atrage pierderea dreptului de a contesta pe cale administrativă.

Există o excepție de prelungire: potrivit art. 270 alin. (4), dacă actul administrativ fiscal nu conține mențiunile impuse de art. 46 alin. (2) lit. i) — posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune — contestația poate fi depusă în termen de 3 luni de la data comunicării, la organul fiscal emitent.

Elementele obligatorii ale contestației

Art. 269 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede că contestația se formulează în scris și cuprinde:

• datele de identificare a contestatorului — lit. a);
• obiectul contestației — lit. b);
• motivele de fapt și de drept — lit. c);
• dovezile pe care se întemeiază — lit. d);
• semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia — lit. e); dovada calității de împuternicit se face potrivit legii.

Potrivit art. 269 alin. (2), obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul atacat. Când contestația privește sume, art. 269 alin. (3) prevede specificarea cuantumului sumei totale contestate, individualizată pe categorii de creanțe fiscale și accesorii; dacă suma nu este precizată nici după solicitarea scrisă a organului de soluționare, se consideră contestat întregul act. De reținut și art. 280 alin. (2): contestația nu poate fi respinsă doar pentru că poartă o denumire greșită.

Unde se depune

Art. 269 alin. (4) din Codul de procedură fiscală prevede că contestația se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat și nu este supusă taxelor extrajudiciare de timbru. Dacă ajunge din eroare la alt organ fiscal, art. 270 alin. (2) prevede înaintarea ei către organul emitent în cel mult 5 zile de la primire.

Ce urmează după depunere

Cine soluționează

Potrivit art. 272 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor asimilate acestora, a deciziilor de regularizare vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale și a deciziei de reverificare se soluționează de structurile specializate de soluționare a contestațiilor.

Cum se analizează

Art. 276 alin. (1) prevede că organul competent verifică motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului, în raport cu susținerile părților, cu dispozițiile legale invocate și cu documentele de la dosar, în limitele sesizării. Două garanții procedurale sunt de reținut: prin soluționarea contestației nu se poate crea o situație mai grea contestatorului în propria cale de atac — art. 276 alin. (3) — iar contestatorul poate depune probe noi în susținerea cauzei — art. 276 alin. (4). Susținerea orală a contestației poate fi solicitată în cel mult 30 de zile de la înregistrare, sub sancțiunea decăderii — art. 276 alin. (5).

Contestațiile se soluționează în termenul prevăzut la art. 77 din același cod — 45 de zile de la înregistrare, cu prelungirile prevăzute acolo pentru administrarea de probe suplimentare (art. 276 alin. (7) coroborat cu art. 77 alin. (1) și (2)). Procedura poate fi suspendată în situațiile prevăzute la art. 277 — de exemplu când există o sesizare penală privind mijloacele de probă (art. 277 alin. (1) lit. a)).

Soluțiile posibile

Art. 279 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede că prin decizie contestația poate fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă. În caz de admitere se decide anularea totală sau parțială a actului — art. 279 alin. (2). Actul poate fi și desființat, total sau parțial, când situația de fapt nu poate fi stabilită din dosar — art. 279 alin. (3) — caz în care organul emitent încheie un nou act, strict în considerentele deciziei de soluționare, iar desființarea se poate pronunța o singură dată pentru același tip de creanță și aceeași perioadă.

Calea de atac în instanță

Decizia de soluționare este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și obligatorie pentru organul fiscal emitent — art. 273 alin. (2). Potrivit art. 281 alin. (2), deciziile emise în soluționarea contestațiilor, împreună cu actele administrative fiscale la care se referă, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă. Iar dacă contestația nu este soluționată în 6 luni de la depunere, art. 281 alin. (5) prevede că contestatorul se poate adresa direct instanței de contencios administrativ pentru anularea actului (perioadele de suspendare potrivit art. 277 nu intră în calculul termenului).

Pe scurt

• Termen: 45 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii — art. 270 alin. (1).
• Formă scrisă, cu elementele de la art. 269 alin. (1) lit. a)–e).
• Depunere la organul fiscal emitent, fără taxe de timbru — art. 269 alin. (4).
• Soluționare: admitere, respingere sau desființare — art. 279; apoi contencios administrativ — art. 281 alin. (2).

Pentru procedura de contencios după etapa administrativă, cadrul general este Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, la care art. 281 din Codul de procedură fiscală face trimitere prin sintagma „în condițiile legii”.

← Toate ghidurile fiscale