Eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale — ghid

Ghid de informare · Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) · Actualizat 2026-10-12

Eșalonarea la plată este înlesnirea prin care un debitor cu dificultăți temporare de lichiditate plătește obligațiile fiscale în rate, pe baza unui grafic aprobat de organul fiscal. Codul de procedură fiscală reglementează două forme: eșalonarea „clasică” (art. 184 și Secțiunea a 2-a a Capitolului IV „Înlesniri la plată”, art. 186–209) și eșalonarea „în formă simplificată” (art. 209^1–209^14), instituită ca regim distinct acordat de organul fiscal central.

Forma clasică (art. 184 și art. 186–209)

Durata și sfera

Art. 184 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede că organele fiscale centrale pot acorda, la cererea debitorilor, eșalonări la plată pe o perioadă de cel mult 5 ani; pentru debitorii care nu au bunuri pentru garanțiile prevăzute la art. 193 alin. (13)–(15) și nici nu pot constitui vreo garanție, precum și pentru cei ale căror garanții sunt sub 50% din obligațiile fiscale restante care fac obiectul eșalonării, eșalonarea se acordă pe cel mult 6 luni. Această formă a fost dată de OUG nr. 20/2023 și se aplică cererilor depuse după intrarea ei în vigoare, la 6 aprilie 2023; înainte, plafonul de 6 luni privea doar debitorii care nu constituiau niciun fel de garanție. Eșalonarea se acordă pentru toate obligațiile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condițiile legale — art. 184 alin. (3).

Există și praguri minime: potrivit art. 184 alin. (7), eșalonarea nu se acordă pentru obligații fiscale în sumă totală mai mică de 500 lei în cazul persoanelor fizice, 2.000 lei în cazul asocierilor fără personalitate juridică și 5.000 lei în cazul persoanelor juridice. Art. 184 alin. (6) enumeră categoriile excluse — printre altele, obligațiile care au făcut obiectul unei eșalonări anterioare care și-a pierdut valabilitatea.

Cine se califică

Art. 186 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede condiții cumulative:

• debitorul se află în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și are capacitate financiară de plată pe perioada eșalonării — lit. a);
• are constituită garanția potrivit art. 193 — lit. b);
• nu se află în procedura insolvenței — lit. c);
• prezintă contract de fideiusiune potrivit art. 193^1 — lit. c^1);
• nu se află în dizolvare — lit. d);
• nu se află în procedurile de prevenire a insolvenței — lit. f).

La acestea se adaugă condiția ca toate declarațiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, să fie depuse la data eliberării certificatului de atestare fiscală — art. 186 alin. (2). Prin excepție de la lit. b), art. 186 alin. (4) prevede că eșalonarea poate fi acordată și debitorilor fără bunuri pentru garanții sau cu garanții insuficiente: pe cel mult 6 luni când debitorul nu deține bunuri ori garanțiile sunt sub 50% din obligațiile restante care fac obiectul eșalonării (lit. a)–b)), pe cel mult 5 ani când garanțiile depășesc 50%, dar sunt sub cuantumul prevăzut la art. 193 alin. (13)–(15) (lit. c)). În aceste cazuri, penalitățile de întârziere nu se amână, ci se includ în eșalonare.

Cererea și garanțiile

Cererea se depune la registratura organului fiscal competent sau se transmite prin poștă cu confirmare de primire și se soluționează în termen de 60 de zile de la înregistrare — art. 187 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. Conținutul cererii și documentele justificative sunt aprobate prin ordin al președintelui A.N.A.F. — art. 187 alin. (2).

În privința garanțiilor, art. 193 alin. (1) prevede constituirea lor în cel mult 30 de zile de la comunicarea acordului de principiu, termen care poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile la cererea temeinic justificată a debitorului. Codul reglementează și contractul de fideiusiune ca instrument asociat garanțiilor (art. 193^1).

Costuri: dobânzi și penalități

Pe perioada eșalonării se datorează dobânzi la nivelul general de 0,02% pe zi de întârziere — art. 197 alin. (1) coroborat cu art. 174 alin. (5) din Codul de procedură fiscală. Prin excepție, nivelul dobânzii este de 0,015% pe zi când debitorul constituie întreaga garanție sub forma scrisorii de garanție, a poliței de asigurare de garanție sau a consemnării de mijloace bănești la Trezoreria Statului — art. 197 alin. (1) teza a II-a. Pentru o rată achitată cu întârziere până la următorul termen din grafic se percepe o penalitate de 5% din suma rămasă nestinsă — art. 198 alin. (1) și (2).

Efecte și pierderea valabilității

De la data comunicării deciziei de eșalonare, executarea silită nu începe sau se suspendă pentru sumele eșalonate — art. 203 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. Valabilitatea eșalonării se menține în condițiile art. 194 alin. (1); nerespectarea lor atrage pierderea valabilității, cu începerea sau continuarea executării silite pentru întreaga sumă nestinsă și o penalitate de 5% aplicată sumelor rămase din eșalonare — art. 199 alin. (1)–(3).

Eșalonarea nu este un cadru rigid: pe perioada de valabilitate, decizia de eșalonare poate fi modificată la cererea debitorului, prin includerea în eșalonare a altor obligații fiscale cuprinse în certificatul de atestare fiscală — art. 195 alin. (1). În privința popririlor bancare, odată cu comunicarea deciziei de eșalonare organele fiscale comunică instituțiilor de credit măsura de suspendare a executării silite prin poprire, iar sumele viitoare din încasările zilnice nu mai sunt indisponibilizate — art. 203 alin. (2) și (3).

Forma simplificată (art. 209^1 și următoarele)

Distinct de forma clasică, Codul de procedură fiscală reglementează posibilitatea acordării eșalonărilor la plată „în formă simplificată” de către organul fiscal central — art. 209^1. Regimul simplificat are propriile reguli privind eliberarea certificatului de atestare fiscală (art. 209^2), modul de soluționare a cererii (art. 209^3), condițiile de menținere a valabilității (art. 209^4), dobânzile și penalitățile (art. 209^7 și art. 209^8), pierderea valabilității (art. 209^9) și suspendarea executării silite (art. 209^11); procedura de acordare este detaliată la art. 209^14.

Diferențele operaționale față de forma clasică: eșalonarea în formă simplificată se aprobă pe o perioadă de cel mult 12 luni — art. 209^1 alin. (1) —, iar printre condițiile de acordare de la art. 209^1 alin. (8) nu figurează constituirea de garanții. Regimul simplificat a fost modificat succesiv după instituirea lui.

Pe scurt

• Forma clasică: până la 5 ani cu garanții; până la 6 luni fără garanții sau cu garanții sub 50% (cereri depuse după 6 aprilie 2023) — art. 184 alin. (1).
• Praguri minime: 500 lei (persoane fizice) / 2.000 lei (asocieri fără personalitate juridică) / 5.000 lei (persoane juridice) — art. 184 alin. (7).
• Condiții cumulative de acordare — art. 186 alin. (1); declarații depuse la zi — art. 186 alin. (2).
• Cerere soluționată în 60 de zile — art. 187 alin. (1); garanții în 30 de zile de la acordul de principiu — art. 193 alin. (1).
• Dobândă 0,02%/zi (0,015%/zi cu garanție integrală lichidă) — art. 197 alin. (1); penalitate 5% pe rata întârziată — art. 198 alin. (2).
• Forma simplificată: regim distinct — art. 209^1–209^14.

← Toate ghidurile fiscale