Inspecția fiscală — drepturile contribuabilului

Ghid de informare · Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) · Actualizat 2026-07-02

Inspecția fiscală este reglementată la art. 113–131 din Codul de procedură fiscală. Deși inițiativa și conducerea procedurii aparțin organului de inspecție, codul recunoaște contribuabilului o serie de garanții: dreptul de a fi înștiințat înainte de începere, limite maxime de durată, dreptul de a fi informat pe parcurs și de a-și exprima punctul de vedere asupra constatărilor, precum și calea de atac împotriva actelor emise la final. Acest ghid le parcurge în ordinea în care apar într-o inspecție tipică.

Avizul de inspecție fiscală

Art. 122 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede obligația organului de inspecție de a înștiința contribuabilul, în scris, înainte de desfășurarea inspecției, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală. Potrivit art. 122 alin. (2), avizul se comunică înainte de începerea inspecției cu 30 de zile pentru marii contribuabili și cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili. Contribuabilul poate renunța la acest beneficiu — art. 122 alin. (3) — iar în situațiile enumerate la art. 122 alin. (4) (insolvență, continuarea unui control inopinat, extinderea inspecției, refacerea inspecției în urma unei decizii de soluționare a contestației etc.) avizul se comunică chiar la începerea inspecției.

Conținutul avizului este stabilit la art. 122 alin. (7): temeiul juridic, data de începere, obligațiile fiscale și perioadele supuse inspecției, precum și posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere. Amânarea poate fi solicitată o singură dată, pentru motive justificate — art. 122 alin. (5). Data începerii inspecției este cea menționată în registrul unic de control, ori de câte ori există obligația ținerii acestuia — art. 123 alin. (2).

Limitele de durată

Art. 126 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede că durata inspecției este stabilită de organul de inspecție în funcție de obiective și nu poate fi mai mare de:

• 180 de zile — contribuabili mari și contribuabili cu sedii secundare, indiferent de mărime;
• 90 de zile — contribuabili mijlocii;
• 45 de zile — ceilalți contribuabili.

O garanție puternică se află la art. 126 alin. (2): dacă inspecția nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul duratei maxime, inspecția încetează fără emiterea raportului de inspecție și a deciziei de impunere, iar reluarea este posibilă o singură dată, cu aprobarea organului ierarhic superior. Inspecția poate fi suspendată în situațiile prevăzute la art. 127 alin. (1) — cel mult 6 luni de la data suspendării (art. 127 alin. (2)) — și, la cererea justificată a contribuabilului, pentru cel mult 3 luni (art. 127 alin. (3)). Perioadele de suspendare nu intră în calculul duratei — art. 127 alin. (7).

Suspendarea nu este lăsată la aprecierea informală a echipei de inspecție: ori de câte ori conducătorul inspecției decide suspendarea, se emite o decizie de suspendare care se comunică contribuabilului — art. 127 alin. (5) — iar data reluării inspecției se aduce, la rândul ei, la cunoștința contribuabilului — art. 127 alin. (6). În cazurile în care avizul se comunică abia la începerea inspecției, contribuabilul poate solicita el însuși suspendarea, art. 122 alin. (6) făcând trimitere la condițiile art. 127.

Dreptul de a fi informat și punctul de vedere

Art. 130 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede informarea contribuabilului, pe parcursul inspecției, despre aspectele constatate, iar la încheiere, despre constatări și consecințele lor fiscale. Concret, potrivit art. 130 alin. (2), organul de inspecție comunică contribuabilului proiectul de raport de inspecție fiscală și îi acordă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, comunicând totodată data, ora și locul discuției finale. Renunțarea la discuția finală este posibilă prin notificare — art. 130 alin. (3).

Punctul de vedere se prezintă în scris în cel mult 5 zile lucrătoare de la încheierea inspecției — respectiv 7 zile lucrătoare în cazul marilor contribuabili — cu posibilitatea prelungirii pentru motive justificate, cu acordul conducătorului organului de inspecție — art. 130 alin. (5). Când dreptul a fost exercitat, raportul de inspecție cuprinde și opinia motivată a organului de inspecție cu privire la punctul de vedere exprimat — art. 131 alin. (2).

Raportul de inspecție și actele emise

Rezultatul inspecției se consemnează într-un raport de inspecție fiscală — art. 131 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. Pe baza raportului se emit, potrivit art. 131 alin. (4): decizia de impunere (pentru diferențe de obligații fiscale), decizia de nemodificare a bazelor de impozitare sau decizia de modificare a bazelor de impozitare fără stabilirea de diferențe. Aceste decizii se emit în cel mult 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției — art. 131 alin. (5).

Calea de atac: contestația

Împotriva deciziei de impunere emise în urma inspecției se poate formula contestație potrivit titlului VIII din Codul de procedură fiscală: termenul este de 45 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii — art. 270 alin. (1) — cu elementele de conținut prevăzute la art. 269 și cu depunere la organul fiscal emitent — art. 269 alin. (4). Procedura completă, inclusiv soluțiile posibile și accesul la instanța de contencios administrativ, este prezentată în ghidul dedicat: Contestația împotriva actelor ANAF — termene și procedură.

Pe scurt

• Aviz prealabil: 30 de zile (mari contribuabili) / 15 zile (ceilalți) — art. 122 alin. (2).
• Durată maximă: 180 / 90 / 45 de zile, după categoria contribuabilului — art. 126 alin. (1).
• Încetare de drept la dublul duratei maxime — art. 126 alin. (2).
• Proiectul de raport se comunică, iar punctul de vedere se depune în 5 (respectiv 7) zile lucrătoare — art. 130 alin. (2) și (5).
• Decizia de impunere: emisă în cel mult 25 de zile lucrătoare de la încheiere — art. 131 alin. (5); contestabilă în 45 de zile — art. 270 alin. (1).

← Toate ghidurile fiscale